Credintele limitative- principalul obstacol in calea implinirii tale
Am simtit de atatea ori neputinta, o neputinta imensa, sfasietoare pe care o inecam de cele mai multe ori in munca cu scopul de a obtine bani. Da, bani, care, ma gandeam eu, puteau sa-mi aduca fericirea si implinirea. In realitate, ma indreptam incet si sigur catre un colt intunecat, unde aveam sa aflu, ca nici banii, nici apropiatii nu mai puteau face nimic pentru mine.
Cand am ajuns in cel mai intunecat colt al vietii mele, am inteles ca singura cale de iesire era prin mine.
Abia atunci am inceput sa ma vad, sa realizez ca exist, sa ma accept asa cum eram, am prins curaj in a exprima ceea ce simteam, si surpriza cea mare a fost cand am inceput sa ma iubesc.
Acestea s-au intamplat in urma cu ceva ani, de atunci ma bucur de viata la momentul prezent cu toate provocarile si lectiile care vin impreuna cu constientizarile aferente.
In toata aceasta perioada am aflat ca cele mai multe cauze ale neimplinirii noastre le gasim in principal in copilarie, apoi in sistemul educational si social.
“ De regula, lucrurile sunt cat se poate de clare-existenta este intotdeauna limpede-dar ochii vostri sunt acoperiti de praf.
Si tot acest praf s-a depus in primii sapte ani de viata, pe vremea cand erati complet inocenti, plini de incredere, astfel incat ati fi acceptat drept adevar curat orice vi s-ar fi spus. Aceasta temelie va fi foarte greu de zdruncinat mai tarziu, indiferent din ce idei ar fi formata ea. Va deveni parte integranta din maduva si din trupul dumneavoastra. Veti pune intrebari despre o mie si una de alte chestiuni, dar nu va veti indoi niciodata de elementele de baza ale credintei voastre, cele care v-au fost implantate din frageda pruncie in subconstient.” Osho
Constientizarea si depasirea credintelor limitative prin desen
Saptamana trecuta am trait o experienta fascinanta, pe care vreau sa v-o impartasesc. Am inteles cat de puternice sunt convingerile limitative cu care venim din copilarie sau din scoala.
Mai exact, despre ce este vorba? Simteam ca a venit vremea sa ma exprim prin desen, dar in acelasi timp mentalul imi spunea ca eu nu pot, nu am talent, nu am facut o scoala de specialitate, pictura este pentru artisti si tot asa… Am ales sa fac ce simt, si m-am inscris la cursul “ Desen cu emisfera dreapta” (www.desencuemisferadreapta.ro) sustinut de Iudita Pelea.
A fost un curs de 4 zile, de joi pana duminica, timp in care am invatat un singur lucru, cum sa fac sa-mi opresc functionarea setingurilor mentale cu privire la:
- convingerile limitative ca eu nu pot desena
-pictogramele memorate in legatura cu reprezentarea obiectelor ( de exemplu una din cele mai frecvent folosite este “pictograma casa” desenata ca un patrat cu un triunghi deasupra cu doua patrate mai mici care sunt geamurile si inca un dreptunghi de post de usa)
In prima zi, am desenat cum stiam, niste reprezentari care parca veneau de undeva din minte, fara legatura cu realitatea, fara viata. Aveam un blocaj care ma tinea departe de detalii, ma focusam pe obiect, fundalul nu avea nici o valoare, nici nu il reprezentam, iar in final ma trezeam pe foaie cu o caricatura. Iata portretul meu initial.
Am urmat exercitiile pentru activarea capacitatii de a desena pe care o avem cu totii, in acelasi timp cu dezactivarea setingurilor mentale limitative. Am inceput prin a reprezenta obiecte simple, la care am observat liniile de contur. Socant sa vezi cat de simplu este sa-ti desenezi papucul, urmarind pur si simplu doar conturul. Dar foarte important, m-am concentrat puternic doar pe urmarirea liniei de contur, nu am mai avut timp sa ma gandesc cum ar trebui sa arate un papuc, sau ca eu trebuie sa reprezint in final un papuc.
A doua zi am exersat observarea si reprezentarea spatiilor si a relatiilor dintre linii. Am desenat un scaun doar prin reprezentarea spatiilor dintre linii, fantastic sa observi cum se naste obiectul prin desenarea spatiului inconjurator. O lectie profunda de viata, obiectivul se atinge prin parcurgerea tuturor detaliilor aferente, sau altfel spus, important este drumul si nu rezultatul.
A treia zi am invatat sa observ luminile si umbrele, apoi am reusit imediat sa le reprezint cu ajutorul hasurii. A fost si ziua in care am desenat primul portret, deja se produsese miracolul, era altceva, avea forma, viata si personalitate. In sfarsit incepusem sa observ ce vroiam sa desenez.
A patra zi a fost momentul autoportretului, provocarea maxima. Surprinzator, dificultatea nu a fost tehnica, ci emotionala si mentala, de acceptare a propriei imagini pentru a o putea desena. A fost momentul in care m-am privit, m-am privit mult, m-am intrebat cine este persoana, ce exprima, daca as schimba ceva la ea, ce i-as spune. Am trait sentimentul clar ca sunt doua manifestari ale aceleiasi persoane, una cea fizica, cea privita si o alta, nemateriala cea care privea, simtea, dadea viata celei fizice. A fost un moment sublim de constientizare a dimensiunii mele superioare.
Apoi autoportretul a inceput sa se astearna in liniste pe plansa, cu bucurie, acceptare si recunostinta pentru ceea ce sunt si ma inconjoara.
La acest curs, nu am invatat nici o tehnica de desen, ci doar sa-mi dau voie sa observ detaliile.
Diferenta de redare a imaginilor este socanta, dupa cum se observa din fotografii. Si, sa nu va imaginati ca as fi un caz izolat, toti participantii la curs au avut o evolutie similara.
STOP credintelor limitative. Alege sa preiei conducerea mintii tale!
Concluzia este una singura, toti stim sa desenam, dar cei mai multi dintre noi nu-si dau voie sa observe si sa se exprime liber prin linie si culoare. Toti stim extrem de multe, dar, de cele mai multe ori ramanem blocati in convigeri mentale limitative, si lasam viata sa treaca pe langa noi, acumuland sentimente de neputinta, frustare si inutilitate.
Am simtit sa-ti impartasesc aceasta experienta motivatoare care este o dovada vie a faptului ca in noi se afla tot ce avem nevoie, trebuie doar sa invatam sa ne folosim mintea in favoarea noastra si sa eliminam convingerile limitative care ne pot transforma intr-un sclav al mintii noastre.
Experienta traita mi-a adus aminte de o poveste metaforica a lui Eckhart Tolle din cartea Puterea Prezentului.
“Un cersetor statea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Intr-o zi, trecu pe acolo un strain.
-Te induri sa-mi dai un ban? murmura mecanic cersetorul.
-Nu am nimic sa-ti dau, spuse strainul. Dar pe ce esti asezat?
-Un gunoi, raspunse cersetorul. E doar o cutie veche. Stau pe ea de cand ma stiu.
-Te-ai uitat vreodata inauntru? intreba strainul.
-Nu, raspunse cersetorul. Ce rost are? Nu e nimic in ea.
-Uita-te inauntru, insista strainul.
Cersetorul reusi sa ridice putin capacul. Socat, nevenindu-i sa creada, vazu ca toata cutia era plina cu aur. “
Am fost invatati sa nu avem incredere in noi si sa cautam solutiile in afara noastra, dar ele sunt foarte aproape de noi, poate prea aproape ca sa le vedem imediat, sunt chiar in interiorul nostru.
Ai o problema sau o durere, o neliniste sau o nevoie, afla ca ai gasit solutia. Solutia esti tu, drumul catre tine este anevoios dar sigur si fara de intoarcere. Pe acest drum vei cunoaste pacea si bucuria fiecarei clipe traite.
Poti incepe prin a-ti acorda zilnic cateva minute. Dimineata, inainte de a-ti incepe ziua, stai cu tine, inchide ochii, concentreaza-te la respiratie, urmareaste-o, lasa gandurile sa vina si sa plece, apoi usor, vei simti ca intri in ritmul Naturii, ca faci parte din ea. Deschide ochii si priveste-te intr-o fotografie, vezi ce simti, ce iti place la tine, ce ai vrea sa schimbi, ce i-ai spune persoanei din fotografie. Noteaza intr-un jurnal timp de 40 de zile, apoi reciteste jurnalul. Bine ai venit pe drumul catre tine!
M-as bucura mult sa-mi scri opinia ta, sa-mi impartasesti experienta personala. Este o ocazie de a invata impreuna!
Pe curand,
Elena
Multumesc Elena!
